Durerea primului dințișor. Cum o alin?

Ne putem doar imagina suferințele prin care trec bebelușii în timpul erupției dentare. Știm însă prea bine efectul acestora asupra părinților: îngrijorarea, nesomnul, panica… Erupția dentară este un prag, o etapă importantă în dezvoltarea copilului, care va rămâne pentru totdeauna în memoria părinților și a familiei. De fapt dinții încep să se formeze din primele luni de dezvoltare intrauterină și la naștere copilul are ambele seturi dentare deja constituite. Primii dinți încep să apară la 6 luni, însă sunt și situații extreme în care aceștia ies la 3 luni sau la 12 luni. De obicei întârzierile sunt puse pe seama rahitismului, unor afecțiuni endocrine (hipofizare, tiroidiene sau paratiroidiene) sau a unor boli genetice. În general erupția se face mai rapid și mai ușor la fete decât la băieți.

Ordinea apariției dinților

De obicei dinții apar pe rând, dar există și erupții simultane. Molarii, din cauza dimensiunilor mari, sunt însoțiți mai des de simptome neplăcute. Inițial erup incisivii centrali de jos, între 6 și 10 luni, urmați de incisivii de sus centrali (între 8 și 12 luni) și laterali (între 9 și 13 luni), apoi incisivii laterali de jos (între 10 și 16 luni. După câtva timp apar primii molari (sus între 13 și 19 luni și jos între 14 și 18 luni), apoi caninii (cei de sus între 16 și 22 luni și jos între 17 și 23 luni) și în final al doilea molar (sus între 25 și 33 luni și jos între 23 și 31 luni).

Astfel, la 2 ani și jumătate – 3 ani copilul va avea o dentiție completă, cu 20 de dinți, ce au caracter temporar, urmând a fi înlocuiți cu dentiția definitivă ce va cuprinde 32 de dinți. Aceștia apar între 6 și 12 ani, începând tot cu incisivii centrali, apoi laterali, primii molari, caninii și al doilea molar. Al treilea molar apare mult mai târziu, în jurul vârstei de 20 de ani.

Simptomele apariției dințișorilor

Erupția dentară este însoțită de simptome care se manifestă cu câteva zile sau săptămâni înainte de apariția dintelui. Gingia este roșie, dureroasă, umflată, uneori cu o zonă ca un mic chist sângeriu în dreptul dintelui care urmează să apară, ce va dispărea în scurt timp.

Copilul este nervos, iritabil, plânge, nu se odihnește, refuză să mănânce, duce des mâna în gură, la obraz sau ureche unde durerea poate iradia, mai ales la apariția molarilor. El salivează abundent, ceea ce poate produce o iritație în jurul gurii. Uneori poate face febră usoară (dar nu mai mult de 38 grade), câteva scaune mai moi, dar niciodată erupții cutanate, febră mare, nas înfundat, tuse, diaree persistentă!

Aceste simptome sunt ale unei afecțiuni care se suprapune erupției și pentru care este indicat să contactați medicul. Acesta trebuie consultat, de asemenea, dacă erupția nu a început până la 8-12 luni, dacă se formează carii, dacă se observă anomalii ale smalțului (pete albicioase sau transparente, o colorație neagră sau brună), dacă există anomalii de formă (dinți prea mari sau prea mici în raport cu arcada, mai mulți sau mai puțini decât normal, cu o poziție anormală în afara arcadei, formă conică, ascuțită), când mușcătura nu este corectă (de exemplu când incisivii superiori sunt situați mult înaintea celor inferiori sau din contră, cei inferiori în fața celor superiori).

Medicul de familie al copilului va aprecia situația și va trimite copilul la un stomatolog specializat.

Cum alinăm durerea

În timpul erupției unii copii preferă hrana moale, ce nu trebuie mult mestecată, în timp ce alții preferă hrana solidă. Dacă există dificultăți folosiți o tetină mai mare sau hrăniți-l dintr-o cană sau cu lingurița. Deprindeți copilul să bea cu o cănuță laptele sau ceaiul, în locul biberonului, deoarece acesta din urmă produce un contact mai prelungit al zaharurilor cu dinții, ceea ce determină distrugerea lor.

Nu obișnuiți copilul cu dulciuri concentrate și sucuri. Copiii simt nevoia să își frece gingiile dureroase, să mestece obiecte tari (de exemplu o lingură), de aceea e bine să îi dați în acest scop o bucată de material textil (care va fi spălată sau schimbată după utilizare) sau un inel de cauciuc. Acestea pot fi răcite un timp în frigider, dar fără exagerări. Nu îi lăsați la îndemână obiecte ce se pot rupe și înghiți, pentru a nu se îneca.

Din când în când puteți freca cu degetul gingia inflamată. Există unele unguente ce se aplică local pentru combaterea durerii, dar eficiența lor nu e recunoscută. Mai mult, ele vor fi repede eliminate prin salivația excesivă sau vor produce amorțeala faringelui, cu dificultăți la înghițire.

Dacă este necesar, dați-i copilului un preparat cu paracetamol sau ibuprofen (doar la copii peste 6 luni) și în nici un caz aspirină! Ștergeți periodic gura și fața copilului, pentru a nu se produce iritație. Chiar înainte de apariția dinților gingia trebuie curățată, ca și obrajii sau mâinile, cu apă și un tampon curat de bumbac.

Apoi dinții vor fi periați cu o periuță de dinți moale și apă, de două ori pe zi, obligatoriu seara la culcare. Folosirea pastei de dinți este indicată doar mai târziu, după 3 ani, când copilul învață să scuipe, deși există pe piață și paste care se spune că pot fi înghițite. Obiceiul de periere a dinților, curățarea interdentară cu ață specială, vizitele periodice la dentist sunt deprinderi care îi vor fi de folos tot restul vieții.

Pont

Purtatul în sisteme ergonomice, la pieptul mamei, ajută bebelușul să se liniștească. Molfăitul bretelelor marsupiului, a protectiilor pentru bretele după caz, a materialului de wrap sau sling sau chiar a mărgelelor speciale cu bile de lemn și croșetate cu fir din bumbac cu siguranță îi vor aduce alinare și îl vor ține ocupat o perioada de timp. 🙂