Scutece textile » Cuvintele de laudă

Cuvintele de laudă

Laudele aduse bunei purtări arătate în mod spontan subliniază aprecierea ta şi ajută la stabilizarea acestor comportamente.

Cei mai mulţi părinţi se preocupă în prea mare măsură de proastele obiceiuri ale copiilor lor. Urmarea este că ajung să atragă atenţia mai mult asupra lucrurilor pe care nu le preţuiesc şi nu le pun în evidenţă pe cele bune. De cele mai multe ori, copiii nu ştiu atât cât îşi închipuie adulţii. Purtarea frumoasă faţă de un frate, cuvintele de mulţumire adresate cuiva în schimbul unui dar sau ordinea în cameră nu figurează neapărat în mintea unui copil drept comportamente dezirabile. Cuvintele de laudă pot însă sa-l facă să vadă aceste lucruri.

Dacă te concentrezi pe purtarea proastă – sau chiar pe cea bună venită ca rezultat al unor ameninţări sau pedepse -, nu reuşeşti decât să-l împingi pe copil în centrul scenei pe care se joacă o mare dramă. El are însă nevoie de atenţie chiar şi în momente nedramatice. Asta înseamnă, de pildă, să-i spui cât de bine te simţi împreună cu el în timpul unei plimbări prin parc, ce mult îţi place să staţi de vorbă.

Laudele aduse bunei purtări arătate în mod spontan subliniază aprecierea ta şi ajută la stabilizarea acestor comportamente. Totuşi, dacă vezi că prea puţine lucruri merită lauda ta şi că, de fapt, observi întotdeauna doar greşelile, poate e bine să-ţi reformulezi tu aşteptările. Poate că aştepţi prea mult, poate că trebuie să începi prin a lăuda comportamente care nu sunt tocmai perfecte, dar care se află pe drumul cel bun.

Prea multe critici înseamnă şi că te implici prea tare. E mai bine să laşi copiii să rezolve unele greşeli singuri, la încurajarea profesorilor şi/sau a prietenilor. Prea multă intervenţie părintească poate da loc resentimentelor.

De ce tehnica e bună

Se ştie că cel mai adesea copiii optează mai curând pentru atenţia negativă decât pentru nici un fel de atenţie. Laudele îi opresc să facă acest pas. E de asemenea ştiut că oricine cooperează mai bine când îi sunt recunoscute meritele. Complimentele inspiră.

Consolidează încrederea în sine. Şi pe deasupra te fac să te simţi bine. Dacă îţi dai seama că nu faci decât să îţi critici copilul, că nu eşti în stare să observi momentele când e, de fapt, o dulceaţă, acest lucru te va ajuta să te potoleşti şi să priveşti lucrurile mai cu îngăduinţă.

Dacă încerci să descoperi semnele bune, fără îndoială le vei găsi. În urma laudelor tale, copilul va căuta nu numai să repete lucrul respectiv, dar şi să adopte purtări mai bune şi în alte privinţe. Un copil mai mare va sesiza clar legătura dintre comportamentul său matur şi avantaje: va simţi că astfel îl respecţi şi ai încredere în el, şi va încerca, opunând o minimă rezistenţă, să se ridice la nivelul aşteptărilor.

E foarte uşor pentru un copil să ajungă să creadă că nu e în stare de nimic. Lauda îi va da certitudinea calităţilor lui.

Mesajul profund

Copiii au nevoie să le aprobi acţiunile. E o componentă necesară în dezvoltarea respectului de sine. Când îl lauzi pentru purtarea lui sau pentru o anumită calitate, copilul va înţelege mai bine ce preţuieşti tu şi se va simţi apreciat. E un sentiment minunat să acţionezi spontan şi să-ţi dai seama că, fără nici un efort, ai făcut ceva „bun”.

Va deveni astfel mai conştient de sine. Concentrându-te şi pe părţile bune, nu doar pe cele rele, îl faci să înţeleagă că vezi tot. Când va pricepe că eşti atentă la ce e bun şi că asta te mulţumeşte, nu va mai fi la fel de înclinat să îţi atragă atenţia în mod negativ. Veţi avea astfel parte amândoi de plăcerea de a descoperi lucruri bune despre el.

Nu uita: nu e nevoie şi nici nu trebuie ca băiatul sau fetiţa ta să se considere perfecţi ori ca tu să-i vezi astfel. Pe de altă parte însă, o atitudine permanent negativă din partea ta îl va face pe copil să creadă că ceri perfecţiunea pe care el nu o poate în nici un caz atinge. Atunci când observi şi bunele şi relele, mesajul subiacent este că poate fi în multe feluri în acelaşi timp.

Unele nu le exclud pe celelalte. Este un model spre care copilul poate să tindă.   Sursa: Educaţia copilului meu în 25 de tehnici (care nu dau greş) – Meg F. Schneider Recomand cu căldură această carte tuturor părinţilor care caută o îndrumare de calitate în procesul educării copiilor!

Recomandate blog