Copiii ținuți în brațe

Se pare că există o spaimă generală a mămicilor referitoare la ce s-ar putea întâmpla dacă ții copilul în brațe – s-ar putea învăța așa! Și gata, nu mai ai scăpare!

O să vă dau o veste bună și o veste proastă. Vestea bună este că există sisteme de purtare ergonomice – niște invenții absolut minunate – care îți vor scuti brațele de cărat, lăsându-ți-le libere pentru mângâiat sau îmbrățișat, de exemplu.

Practic, tot ce ai de facut este să atașezi copilul de tine în sistemul respectiv, operațiune ce se realizează destul de simplu, fie ca ai ales un wrap, sling, mei-tai sau SSC (marsupiu ergonomic).

Vestea proastă este că și fără un astfel de sistem de purtare, bebelușul tot în brațe va dori să stea, fie că l-ai “învățat” astfel sau nu, pentru simplul motiv că el știe instinctiv că acolo este locul cel mai bun, că acolo are șansele cele mai mari să fie protejat și să-i fie satisfacute toate nevoile.

Așadar dacă alegi să-l ții la distanță, în pătuț sau în căruț, cel mai probabil vei avea parte de:

– multe plânsete – Încă de la naștere copilul caută sentimentul de siguranță pe care îl are la pieptul mamei. Prin plâns el încearcă să-și facă auzite nevoile. Fie că îi este foame, sete, cald, frig, somn, a facut ceva în scutec sau are nevoie de consolare, el nu se va liniști decât când se va simți și în siguranță.

– colici – Bebelușii care petrec mai mult timp culcați sunt mai predispuși la colici și la reflux gastro-esofagian. În aceste cazuri copilul plânge foarte mult, se chircește sau regurgitează laptele băut. Eforturile tale de a-l liniști vor fi astfel mult mai mari dacă vei apela doar la leagăn, pătuț sau cărucior.

– nopți nedormite – Este posibil ca bebelușul să se trezească foarte des pentru a verifica dacă mama mai este lângă el. Va trebui să fii destul de inventivă în găsirea acelor modalități de a adormi copilul la loc fără a-l lua în brațe (eventual și fără legănat, căci și cu acesta s-ar putea învăța).

– stres – Copiii vor destul de des în brațe, mai ales în primii doi ani, adică de mai multe ori pe zi. A refuza să-l iei în brațe sau a-l lua foarte puțin, va genera mult stres de ambele părți – copilul se va simți frustrat că nu i-a fost satisfăcută dorința, iar tu te vei enerva că ai un copil ”plângăcios” și ”neînțelegător”, te vei încrunta la el și vei țipa des.

– cheltuieli mari – Căruciorul, pătuțul, leagănul și alte lucruri menite să înlocuiască brațele și să țină copilul liniștit, dar la distanță, sunt destul de scumpe. Ai socotit cât?

– un copil dependent –  Un copil căruia în mod constant i se refuză satisfacerea unei nevoi de bază – aceea de siguranță și atașament – va căuta în permanență sa-și satisfacă acea nevoie, în mod direct sau indirect. Este posibil ca și la varste mai mari, când majoritatea copiilor și-au dobândit independența, să caute în continuare prezența și afectivitatea mamei (părinților) sau să găsească un substitut de care să se atașeze, gen o jucărie sau o păturică de care nu se va despărți nicăieri sau chiar altă persoană asupra căreia să-și transfere toate sentimentele.

În schimb, ținându-l la distanță, nu vei avea parte de: – sentimentul absolut minunat de a-ti ține pruncul la piept – momente deosebit de duioase când vă drăgăliți numai voi doi – somnul liniștit al bebelușului cu căpușorul pe pieptul sau pe umărul tău Ok, poate am exagerat putin prezentând lucrurile în acest mod.

Adevărul este că majoritatea părinților nu rezistă și cedează destul de repede, luându-și puiuții în brațe și oferindu-le confort și alinare. Însă o fac ca pe o soluție de compromis, păstrându-și convingerea adânc înrădăcinată că ținutul în brațe este ceva rău care trebuie evitat cât mai mult.

Am văzut copii obosiți, plângând lângă părinți pentru a fi luați în brațe, am auzit replici dure din partea adulților menite să-i descurajeze pe cei mici în cererea lor și să-i îndepărteze, am văzut bebeluși mici, pe patul de spital, zgâlțâiți cu salteaua sau cu pătuțul, în încercarea de a-i liniști din plâns și a-i adormi, însă neluați în brate! Și exemplele pot continua…

Puțini sunt acei părinți care își oferă dragostea și îmbrățișările necondiționat, care își consolează puiuții, îi mângâie și le oferă siguranța de care au nevoie. Puțini sunt cei care știu să se bucure și apreciază la justa valoare scurta perioadă în care copiii stau în brațele lor și acceptă să fie dragăliți, înainte de a-și lua zborul pentru a explora lumea copilăriei.

Și este ciudat, pentru că, de fapt, aceasta este principala motivație pentru care oamenii își doresc copii – sentimentul de a-și tine bebelușul în brațe ca pe cea mai de preț comoară! Așadar îndemnul meu este: bucurați-vă cât puteți de mult de micuții voștri, trăiți clipa prezentă și iubiți-i necondiționat! Și dacă hotărâți să-i țineți aproape, apelați cu încredere la sistemele ergonomice, sănătoase, de purtat bebelușii (babywearing).